„Chișinăul de jos”, un centru istoric necunoscut

264

Locuim într-o țară a cărei istorie puțini o cunosc pe-ndelete, cu o capitală care are mari șanse să devină oraș-dormitor cu un centru istoric care se transformă treptat într-un complex comercial extins ori s-ar putea spune că revine la forma sa inițială – târgul Chișinău.

De la prima mențiune documentară a Chișinăului ca localitate, din 17 iulie 1436, când domnii Țării Moldove Ilie și Ștefan și-au dat întâlnire, la următoarele în care era numit mare, frumos, dar și o aglomerare de tip sătesc, Chișinăul a fost amintit drept oraș abia în 1712.

În Evul Mediu, Chişinău era doar un sat dens populat, iar în secolul XIX, Buiucani, Munceşti, Schinoasa, deveneau suburbiile sale. Construit pe malul râului Bâc, pe lângă ţărani, aici se stabileau meşteşugari, negustori. Chişinăul devine un mic târg, un centru comercial nu prea mare, adică un orăşel, pentru că, într-un document din 1666, localnicii erau numiţi târgoveţi. Cu timpul, aici apar cârciumi şi dughene.
Totuși locuitorii au trăit şi timpuri grele, când orașul a fost devastat de turci şi tătari și în timpul războaielor ruso-turceşti din sec XVIII şi XIX, când a fost ruinată o mare parte a orașului.

În pofida acestor neplăceri, orașul începea să se profileze şi ca centru cultural-ecleziastic şi de învăţământ. Prima şcoală organizată şi susţinută de stat şi de Mitropolia Moldovei o aflăm activând la Chişinău în sec XVIII. Şcolile funcţionau pe lângă bisericile oraşului.

Istorii „de jos”

Chișinăul despre care povestim este numit de către istorici „de jos”, partea orașului poziționată între râul Bâc și bulevardul Ștefan cel Mare. Această parte a orașului pare a fi uitată atât de autorități, cât și de populația orașului. Mai mult, este primit să se înțeleagă faptul că centrul istoric al capitalei se află doar în partea de Sud a bulevardului „Ștefan cel Mare și Sfânt”, ceea ce nu este tocmai adevărat.

Chișinăul „de jos” cuprinde atât o mare parte din monumentele istorice, cât și petice de caldarâm, care, deși bucură ochii și amintește de orașul vechi, se află acolo din simpla neglijență a autorităților locale. Această zonă este partea care nu a fost atât de afectată de restructurarea urbană neoclasică din perioada rusească. Ea are structura urbană rezultată din condițiile geografice și rutiere contemporane.
„Chișinăul „de jos” nu a fost afectat de construcțiile și infrastructura nouă, acolo a rămas mai multă autenticitate, cu excepția bulevardelor organizate pe vremea sovieticilor”, declară Ion Ștefăniță, directorul Agenției de Instaurare și Restaurare a Monumentelor.

Un plan ce poate șterge ce-a mai rămas „jos”

Totuși, în cazul în care Planul Urbanistic Zonal (PUZ) al centrului capitalei, care stă pe rafturile primăriei din 2007, va fi pus în aplicare, există riscul ca autenticitatea Chișinăului „de jos” să dispară. „Bulevardul Cantemir, nou proiectat, pune sub risc 26 de monumente de arhitectură de categorie națională și locală. Gafele făcute în perioada sovietică nu trebuie repetate”, declară Ion Ștefăniță. PUZ-ul planifică ca zonă de renovare cu protecția elementelor de patrimoniu bulevardul Cantemir şi intenționează să se extindă în partea „oraşului de jos”, în vecinătatea nemijlocită cu zona de protecție istorică. Acest proiect implică construcția a noi clădiri, modificarea gabaritelor străzilor etc.

PUZ a fost elaborat în baza Planului Urbanistic General (PUG), aprobat de Consiliul municipal Chişinău (CMC) în 2007. Nici atunci nu au lipsit polemicile şi criticile, principala gafă, în opinia arhitecţilor, ţinând de schema transporturilor. Nimeni nu neagă importanţa unui PUZ, mai ales că, în ultimii ani până-n prezent, au avut și au loc mai multe intervenţii asupra patrimoniului naţional din centrul istoric al Chişinăului. Mai mult, societatea a atras atenţia în repetate rânduri asupra riscului dispariţiei unui centru autentic şi apariţiei unui oraş-dormitor.

Planul Urbanistic a primit aviz negativ din partea Ministerului Culturii pe motiv că primăria nu deţine competenţe de a promova în câmpul legal modificarea parametrilor monumentelor de categorie naţională, aceasta fiind strict de competenţa Parlamentului RM. Academia de Științe a RM a reacționat la fel de prompt în persoana Marianei Şlapac, vicepreşedinte a AŞM, care a declarat că „dacă Consiliul Municipal aprobă noul registru, atunci, până ca acesta să fie votat şi de parlament, ar putea să treacă prea mult timp, iar monumentele – să dispară pur şi simplu. E un mare pericol. În ceea ce priveşte acest controversat bulevard Cantemir, în urma intervenţiilor de acolo, iarăşi se vor pierde monumente. Chiar dacă se spune contrariul. Acolo se vor construi parcări, se vor tăia copaci şi se va demola tot aşa, peste noapte – parcă ceva a căzut, parcă de la vibraţie etc. Sunt un ghem de probleme”.

Planul Urbanistic Zonal a rămas în așteptare până în prezent, în aceeași situație este și Chișinăul „de jos” care așteaptă aceeași atenție de care are parte partea de sud a centrului istoric al capitalei.

Ana Gherciu